dance me

Urat, foarte urat din partea mea. Nu v-am vorbit despre concertul Leonard Cohen.
In primul rand pentru ca mi-e teama ca nu o sa reusesc sa descriu indeajuns de frumos spectacolul pe care l-am vazut
In al doilea rand pentru ca "trebuia sa fiti acolo, sa vedeti, sa ascultati", n-ajuta cu nimic daca va povestesc eu.

Dar ceva trebuie sa scriu, nu?

Am ajuns "doar un pic" nervoasa si "doar un pic" suparata. Si am plecat cu un zambet stupid pe buze, fredonand Dance me to the end of love in drum spre casa. Si am continuat sa cant Dance me (in dus, in fata calculatorului,etc) cateva zile bune. Si de fiecare data aveam zambetu' ala stupid pe buze.

Fix in ziua in care ma gandeam ca as putea lejer sa nu mai cred in frumos, Cohen mi-a reamintit ca exista.. peste tot.

Doar ca uneori nu ne dam seama ca am uitat sa deschidem ochii.

pescarus

intr-o alta viata, daca exista asa ceva, eu as vrea sa fiu un pescarus. ca sa fiu langa mare, sa aud cum se izbesc valurile de mal.. sa nu stiu ce'nseamna ura sau tristetea sau dezamagirea. si sa fiu libera. nu stiu de ce, pescarusul imi pare asa, un simbol al libertatii.

x: pasarea e aiurea, te impusca toti prostii

poate pana ma intorc eu, se vindeca lumea. o sa fie o lume'n care poate supravietui doar dragostea. si asta inseamna ca oamenii nu o sa mai omoare doar asa, de dragul de a omori. cand ma intorc eu, oamenii o sa iubeasca pescarusii. si daca ma intorc cand se vindeca lumea, o sa fiu un pescarus fericit, si o sa zbor toata ziua, si o sa fiu langa mare... si intr-o zi o sa intalnesc un pescarus pe care o sa-l iubesc si o sa zburam toata ziua impreuna...

Porque?

Orice "paradis" nu poate fi decat o mare simplitate.

Paler

Doar ca noi avem tendinta de a complica totul. Oricat am avea, trebuie sa avem mai mult. Oricat de minunate sunt persoanele din viata noastra, le cautam imperfectiunile. Oricat de simplu ar fi sa iubim, calcam in picioare iubirea. Si ce frumos e sa zambesti! Doar ca noi de cele mai multe ori plangem.

Cred ca ne este frica de fericire. Cred ca ne-o dorim atat de mult incat ne sperie gandul ca am putea fi fericiti. Si-n loc sa spunem "te iubesc", aruncam un simplu "hai pa", si-n loc sa le spunem celor din jur ca sunt minunati - cautam ceva "mai minunat" si lor nu le spunem nimic, si-n loc sa privim in fiecare zi o persoana draga ne multumim cu faptu ca o cunoastem deja, si-n loc sa ne bucuram de pescarusi cand suntem la mare injuram mizeria de pe plaja.

Porque?

nu am chef azi!

Stii cum e cand ai foaaaarte multe lucruri pe care trebuie sa le faci si nu poti decat sa te gandesti la versurile din Vama Veche: nu am chef azi, n-am chef de nimic!

Cam asa si eu. Doar ca nu e vorba doar de "azi", e vorba de ieri si (din pacate) de maine.

Eu as vrea doar sa citesc Paler si sa ascult Cohen. Si-n rest sa stau asa, degeaba. Sa am timp sa ma plimb prin parc, sa am timp sa visez cu ochii deschisi. Si daca tot imi permit sa visez pentru cateva clipe, as vrea sa fiu langa mare. Sa o stiu aproape, in fiecare zi. Sa fiu atat de aproape incat sa simt mirosul marii. Sa aud valurile...

Gata, stop vis! Ne intoarcem la Vama Veche. Cum era? Ah da...

Nu am cheeef azi, n-am chef d nimiiiiiiiiiic!

inceput

Eu cred ca infernul exista. Dar cred ca exista aici, pe pamant. Asa cum aici, pe pamant, e singurul loc unde s-ar putea crea paradisul.

Octavian Paler

...ce mai asteptam?

Sa ni se spuna cum, probabil.