eu

Sambata seara, ce dracu caut eu acasa?
Nu ca ar fi ceva nou. Doar ca pentru prima oara simt ca nu mai vreau sa-mi petrec noptile cu filme frumoase, melodii care-mi zdruncina sufletul (intamplator, winampu' acum s-a incapatanat sa-mi aminteasca de Chilian... zece vieti de'as sta cu tine... tot ar fi putine).

Adevaru' este ca m-am inchis in casa sperand ca aveam sa ma cunosc mai bine. Am stat mult eu cu mine, incercand sa ma-nteleg, nereusind sa ma definesc.

Stiu ca visez, visez mult dar nu stiu cum as reactiona daca visele ar deveni realitate sau, mai rau, daca ar trebui sa renunt la ele. Stiu ce ma doare dar nu stiu daca as avea puterea sa tai raul de la radacina. Stiu ce-mi place dar nu stiu de ce uneori, de multe ori, accept si ce nu-mi place. Am ales diverse nuante pentru a-mi colora lumea dar nu pot promite ca nu le voi inlocui cu altele. Stiu ce vreau dar nu stiu ce voi deveni.

Si-mi dau seama ca n-am nevoie de o definitie, cu atat mai putin de o categorie. O sa-i las pe ceilalti sa-ncerce sa faca asta, o sa-i las pe ei sa ma puna intr-o categorie, sa decida daca sunt frumoasa sau urata, desteapta sau proasta, extroverita sau introvertita, fericita sau deprimata, puternica sau vulerabila, visatoare sau realista, etc.

Eu nu ma pot aseza in nici o categrie, nu ma pot explica in cateva paragrafe, nu-mi pot desena fericirea, nu-mi pot descrie tristetea. Nu pot explica cine sunt si nici ce-am fost.

Sunt "eu" - orice ar insemna asta. Si-mi place "eu".